Riscul de a (nu) folosi inteligența artificială în business
În era informației accesate instantaneu greșelile pot fi scumpe. Companiile care vor să reușească în lumea inteligenței artificiale trebuie să aibă o abordare de optimizare a riscurilor rezultate din exploatarea unei astfel de tehnologii.
Managementul riscului înseamnă construirea încrederii factorilor implicați în capacitatea conducerii companiei de a adopta schimbarea dar și implicarea în utilizarea inteligenței artificiale.
Transferul unor sarcini de la angajați către impersonala prestație a unui software introduce riscuri în operațiunile obișnuite ale unei companii. Cu riscuri tehnice, etice și sociale asociate unui astfel de tranfer, se conturează nevoia identificării, măsurării și oferirii unor soluții relevante.
Managementul riscului în lumea inteligenței artifciale
Managementul riscului este mai mult decât prevenirea periclitării reputației, a unor implicații legale sau de reglementare. În condițiile unui discurs orientat pe riscurile adoptării inteligenței artificiale, managementul riscului devine un instrument important de construire a încrederii. În acest sens identificăm 5 puncte de sprijin a încrederii:
- Susținere – Sublinierea beneficiilor inteligenței artificiale și cum vor îmbunătăți calitatea produselor sau serviciilor oferite.
- Competență – Inteligența artificială și modul în care utilizarea acesteia va crește vizibilitatea brandului, va îmbunătăți produsul, serviciul și experiența părților interesate ale unei organizații.
- Coerență – Alinierea utilizării inteligenței artificiale la scopul declarat al organizației și susținerea realizării acesteia de-a lungul timpului.
- Deschidere – Comunicarea și angajamentul în mod eficient cu toți factorii interesați privind utilizarea AI și potențialele beneficii și riscuri.
- Integritate – Proiectarea și utilizarea cu încredere a inteligenței artificiale în conformitate cu așteptările factorilor implicați.
Eficientă managementului riscului se demonstrează nu doar prin structura proceselor dar și prin responsabilitatea celor care fac acest management și care convertesc intențiile în comportamente. Indiferent de nivelul de autonomie al inteligenței artificiale până la urmă responsabilitatea și răspunderea unui algoritm o are factorul uman sau compania.
Prin adoptarea unui sistem de management al riscului în design-ul organizațional, compania doar face dovada angajamentului pentru utilizarea responsabilă a inteligenței artificiale. În fond răspunderea pentru previziunile, deciziile și comportamentele inteligenței artificiale o au cei care dețin controlul acesteia.
Înțelegerea modului în care funcționează inteligența artificială este un proces în derulare. Modalitatea și momentul în care riscurile pot crește nu sunt știute și tocmai de aceea multe sisteme de AI sunt considerate un risc un implicit care cere o abordate prudentă.
Pentru a diminua riscurile, diverse instrumente și platforme sunt dezvoltate pentru a ajuta organizațiile să cuantifice impactul și încrederea sistemelor lor bazate pe inteligență artificială.
Măsurarea riscurilor inteligenței artificiale
În dezvoltarea unei platforme AI de încredere, există trei componente importante pentru gestionarea riscurilor:
- Riscul tehnic – Evaluează tehnologiile de bază, mediul de operare tehnic și nivelul de autonomie.
- Impactul asupra factorilor interesați – Ia în considerare scopul și obiectivele agentului care controlează AI și impactul financiar, emoțional și fizic pentru utilizatorii externi și interni, precum și riscurile de reputație și de reglementare.
- Eficacitatea controlului – Consideră existența și eficacitatea operațională a controalelor pentru a atenua riscurile AI.
Împreună, acestea furnizează o abordare integrată pentru evaluarea, cuantificarea și monitorizarea impactului și a încrederii în implementarea AI.
O platformă AI de încredere folosește instrumente de operare și de evaluare interactive pentru a construi profilul de risc al sistemului și apoi un model analitic avansat pentru a converti răspunsurile utilizatorului într-un scor compus cuprinzând riscul tehnic, impactul părților interesate și eficacitatea controlului.
În concluzie
În dezvoltarea unei strategii de reducere a riscurilor, este important că o organizație să utilizeze o abordare integrată care să ia în considerare obiectivele sistemului de AI, impactul potențial pentru părțile interesate, fezabilitatea și maturitatea tehnică a mecanismelor de control și toleranța la risc operațional.
Dacă vor să fie competitive și să crească accelerat, companiile trebuie să acceseze inteligență artificială. În secolul 21 nu va există creștere fără risc și companie performantă fără inteligență artificială. Viitorul este al celor care navighează valul de creștere al inteligenței artificiale.
Ionuț Șerban este Partener in departamentul de Audit în cadrul companiei PKF Finconta. Experiența lui profesională cuprinde realizarea de misiuni de audit a situațiilor financiare statutare și consolidate, misiuni de proceduri agreate pentru companii de stat și private, precum și identificarea riscurilor cheie pentru atingerea obiectivele de afaceri ale companiilor auditate. Ionuț este membru acreditat al următoarelor organizații profesionale: Camera Auditorilor Financiari din România, Camera Consultanților Fiscali din România, Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România și al Asociației Contabililor Autorizați din Marea Britanie. A absolvit Facultatea Contabilitate și Informatică de Gestiune din cadrul Academiei de Studii Economice, București, cu diplomă de master în Standarde Internaționale de Raportare Financiară (IFRS/IAS).
